Prima menționare documentară a satului Aghireșu este din 1263.
Teritoriul comunei Aghireșu a fost locuit din timpuri străvechi. Cea mai veche urmă de viață omenească descoperită o reprezintă un topor de piatră șlefuită, din neolitic, găsit în hotarul satului Leghia. În partea de răsărit a localității Aghireșu-Fabrici, s-au descoperit fragmente ceramice aparținând unei culturi datată 2200-2000 î.Hr. În locul numit “Stoguri” s-a descoperit în anul 1980 o așezare dacică, de refugiu, din perioada Burebista-Decebal, cu șase locuințe de suprafață, iar în hotarul satului Băgara un mormânt dacic. În comuna Aghireșu, pe locul numit “Capranța” din Aghireșu-Sat, a existat o mare așezare romană în care s-au găsit inscripții latinești, monumente funerare romane, monede, ceramică aparținând coloniștilor romani, dar și autohtonilor daci, cărămizi cu ștampila legiunii a XIII-a Gemina etc. După unii specialiști, drumul roman de la Napoca la Porolissum sau o ramificație a sa, trecea pe la Dorolțu, Aghireșu, Galaseni, Petrindu, spre Sutor.
Teritoriul comunei Aghiresu a fost locuit și dupa retragerea aureliana (271d.Ch). Alături de populația autohtonă romanizată, pe teritoriul comunei au fost identificate urme ale unor grupari slave, în zona Dorolțu (din secolul VII-lea), asimilate de băștinași.
Încă din primele secole ale mileniului al II-lea, izvoarele istiorice menționează pe rând satele care compun comuna Aghireșu. Prezentăm în continuare prima atestare documentară a unor sate din comună, vechimea lor fiind cu mult mai mare: Aghireșu – 1263, Inucu – 1270, Băgara – 1299, Macău – 1299, Leghie – 1343, Dorolțu – 1427, Dâncu – 1466, Arghișu – 1470, Ticu – 1521, Aghireș-Fabrici – 1903, Ticu-Colonie – 1903.
Pe Ia 1299, așezările Aghireșu, Băgara și Ontelke, satul lui On (Ion), dintre Aghireșu și Băgara, astăzi dispărut, au aparținut abației CIuj-Mănăștur, iar dupa 1581 satele Băgara, Măcau și Leghia au fost incluse în domeniul Universității Iezuite din Cluj. Din anul 1600 reținern cererea adresată de Mihai Viteazul comandantului castelului din Aghireșu (castel construit în 1571 de familia Bocskai), de a merge la Huedin să înabușe revolta nobililor de acolo împotriva sa.
În inscripția Csirakiana, în anul 1820, este menționată o manufactură în Aghireșu la care lucrau țărani din zonă. Pe la 1788 au fost descoperitie zăcămintele de carbune de la Sorecani (zona Ticu), dar prima mina de cărbuni s-a deschis abia în anul 1850 în hotarul satului Arghișu. Începutul carierelor de piatră cu o exploatare sistematică din Aghireșu datează tot din a doua jumătate a sec. al XIX-lea. La sfârșitul acestui secol sunt menționate în documente carierele de calcar și de piatra de gips (ipsos) de la Leghia.
În anul 1880, I. Krammer a întemeiat la Aghireșu fabrica “Calcitul” pentru prelucrarea pietreior de gips, iar actuala fabrică de ipsos datează din anul 1911. În anul 1928 începe exploatarea zăcămintelor de nisipuri caolinoase în locul numit “Pârâul Ursului”, iar în anul 1930 a intrat în funcțiune uzina Electrică din Aghireșu-Fabrici, construita pe baza unei întelegeri între conducerea municipiului Cluj, Întreprinderea miniera Sorecani și compania belgiana “Electrobel” din Bruxelles.