Evoluția mineritului

La sfârșitul sec XVIII în preocuparea multor locuitori din comună, intervine pe lânga cultivarea pământului și creșterea animalelor, o nouă îndeletnicire -mineritul. Prin anul 1788 au fost descoperite zăcăminte de cărbuni care au alcătuit bazinul carbonifer Sorecan (Aghiresu); documentele consemnează deschiderea unei galerii de mina în hotarul satului Aghireșu în anul 1850. În perioada imediat următoare noi guri de mina sunt deschise la Aghireșu, Băgara, și zona Ticu. Începând cu 1878 se intensifică exploatarea de cărbune în zonă, materialul extras fiind folosit pentru nevoile unei fabrici de spirt locale. Treptat producția a crescut și în anul 1901 frații Sigmond, care deveniseră proprietarii cărbunilor de la Sorecani vând drepturile lor de exploatare unei noi companii cu capital belgian și maghiar “Societe Belgo Hongroise des Mines”. Dupa numai 2 ani această societate a vândut zăcămintele de cărbuni unei noi întreprinderi Compagne des Mines de Fransy Transilvanye cu sediul în Bruxelles. Această nouă societate acapareză în întregime carbunii din zona Aghireșu, dispunând de un capital de 2 milioane de franci aur și un teritoriu carbonifer de peste 6 milioane de metrii pătrați. Noua societate a crescut capacitatea de producție prin deschiderea unor noi galerii de mină în zona Ticu, a unei uzine electrice și a unui funicular lung de peste 7 km,punând astfel bazele coloniei miniere de la Ticu. În urma acestor măsuri, producția a crescut în anul 1909 la 35 829 tone față de 2931 tone în anul 1903. Tot în 1903 a luat ființă localitatea Aghireșu-Fabrici în jurul stației de încarcare a cărbunilor de la Sorecani, nou creată. În anul 1918 zăcămintele de cărbune la Sorecani devin proprietatea altei societăți “Minele de Cărbuni din Ardeal S.A” cu sediul în Cluj, iar producția a crescut an de an, ajungând de la 42 050 tone în anul 1922 la 92 492 tone în 1927. De asemenea au fost aduse o serie de mașini moderne, folosite pentru exploatare și s-a construit chiar și un atelier mecanic; în anii crizei economice 1929-1933 producția de cărbuni a scăzut și la Sorecani. Cu toate acestea în 1930 în localitatea Aghireșu-Fabrici este construită o noua uzină electrică pe baza unei întelegeri între conducerea municipalității Cluj, societatea Minele de Cărbuni din Ardeal S.A. și trustul belgian Electrobel din Bruxelles.Criza economică aduce societatea carboniferă de la Sorecani în pragul falimentului, iar la 14 noiembrie 1933 averea ei a fost preluată de frații Mihail și Grigore Manoilescu. În anul 1933 producția scăzuse la 57 440 tone ca apoi să-și revină în anul urmator la 83 421 tone. În anul 1938 averea societății carbonifere de la Sorecani a fost preluată de către Societatea Națională de Credit Industrial din București. Începând cu anul 1948 cărbunii de la Sorecani au fost exploatați de o întreprindere de stat, iar în anii ‘ 70-’71 minele au fost închise.

Începând cu a doua jumatate a secolului XIX la Leghia începe exploatarea de piatra de ipsos și calcar, dar numai în cantitați mici, fiind utilizată în construcții și la amenajarea drumului. În anul 1880 T. Krammer Et Com. înfiintează firma “Prima Fabrica de Gips și Îngrășăminte Artificiale Calcitul” care în anul 1900 avea o producție de 1100 de vagoane de gips. În anul 1911 a luat ființă actuala fabrică de ipsos fondată de Koch Carol Loch și Holitscher ca societate anonimă. În urma procesului de privatizare fabrica ajunge în proprietatea firmei SC Lafargeipsos SA Aghireșu. De asemenea pe raza comunei Aghireșu s-au mai exploatat de către intreprinderea Sorecani SA în locul numit Paraul Ursului începând cu anul 1928 nisipuri caolinoase și cuartzoase.

Astăzi nisipurile de la Aghireșu sunt exploatate de firma SC Bega Minerale Industriale SA Aghireșu. În afara societăților menționate pe raza localității si-au desfașurat activitatea și alte întreprinderi și secții cum ar fi trustul de Construcții Montaje Miniere secția de Utilaj Transport și secția Chimică.